Raspunsuri tematice prin citate, maxime, cugetari

"Doamnă a deşertăciunii
care n-ai să pleci-napoi
să vânăm lumina lunii
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm plângând la noapte
lacrimi mari din ochii goi
să vânăm lunare şoapte
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm vânatul dulce
care eşti şi care sunt
şi tot fuge pe pământ
şi-ar veni şi iar s-ar smulge.
Doamnă, ce ne-arată luna?
Vânător - vânat sunt una."
Sa vanam lumina lunii - Adrian Paunescu

 

Când vânătorul se întoarce din pădure cu ciuperci, nu-l întreba cum a fost vânatul.--proverb african

 

“Din văzduh abia s-aude
Ţipăt jalnic de prigorii...
Cu ciubote mari şi ude
Stau la masă vânătorii.
Şi e frig, şi toţi îngheaţă...
Şi din când în când nu strică,
Începând de dimineaţă,
Câte-un strop de săcărică...
Nici nu m-aşezasem bine,
Stam cu puşca subsuoară...
Când deodată lângă mine
Se opreşte-o căprioară.
Stă şi-ascultă, imobilă...
Eu atunci - mă ştiţi cum sunt -
M-a cuprins un fel de milă:
Am oftat... şi-am tras în vânt.
Când văzu că "umplutura"
Trece fără s-o atingă,
Ea şi-a-ntins la puşcă gura
Şi-a-nceput... aşa s-o lingă...
- I-auzi colo, ce curaj, mă!
Asta şi-a-ntrecut perechea!
... Buruienile din preajmă
Trag şi ele cu urechea.
Un măceş de două şchioape
Zice-n taină unui spin:
- Dumneata eşti mai aproape,
Ia-l de mânecă puţin!”_George Topirceanu

 

"Trebuie să punem seminţe în mare şi să-i păstorim animalele precum nişte fermieri şi nu ca nişte vânători. Civilizaţia constă în înlocuirea vânătorii cu agricultura." Jacques-Yves Cousteau

 

Nicio vânatoare nu e precum cea a oamenilor, iar cei care au vânat nu răman oameni suficient de mult. Ernest Hemingway
Tema: ochii

 

"O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mâna si pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustându-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetltuieste buza-ti trandafirie,
Ma simt înviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!

Mângâie-ma cu mina ta cea copilareasca,
Îneaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu un miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa gât cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvâcnind fara vesmânt
Sa dormi cu mine noaptea în sfânt asezamânt.
În raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!"-George Calinescu

 

”Ochii sunt poarta către suflet”...-înțelepciunea populară românească

 

"Spui cuvinte mari, pe care nu le-ntelegi,
Inainte sa pleci, lasa-mi cheia sub pres,
Si esti doar un vis urat, care s-a-ntins pe ani grei!
Ai stii si tu daca te-ai privi prin ochii mei."


Ombladon - Cheia de sub pres​

 

„Când deschid ochii în lumea asta ideală, ştiu că ziua mea va fi un dezastru“ ​

Paulo Coelho​

 

"Ochii, asemeni unor santinele, ocupa pozitia cea mai inalta a corpului." - Cicero
Tema: Copilarie

 

Copilaria este o lume aparte ,pentru noi o lume fantastica ,ciudata ,ireala ,pentru cei care fac parte din ea dimportiva ,una reala si plina de armonie .
Eugen Heroveanu

 

"Copilaria este lumea miracolului si a magiei. Copilaria se termina in momentul in care lucrurile inceteaza sa mai fie uluitoare." (Eugen Ionescu)

 

De la înălţimea copilăriei
toate poveştile se văd adevărate
Întinzi braţele
şi poţi zbura
închizi ochii
şi te faci nevăzut
rosteşti un cuvânt minunat
şi nemairostit
şi iată cum roiesc în jurul
frunţii şi-al tâmplelor tale
o puzderie de fluturi
sau mai ştii
nişte plante fără nume
care abia şi-au descoperit soarele
Câtă învălmăşeală
şi cât spaţiu inundat de lumină
în toate poveştile bătrânilor înţelepţi
dacă izbuteşti să te ridici
deasupra oricărui resentiment
ascultându-le şi privindu-le
de la înălţimea copilăriei. George Ţărnea

 

Te duci, copilărie...

Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aş da orice pe lume să redevin copil.

Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini
Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini,
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi.

Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari,
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, şi devenim haini.

Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ,
Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi.

Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş,
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti,
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti.

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, şi devenim fragili.

(Radu Pietreanu)

 

"Exista intotdeauna in copilaria noastra un moment cand usa se deschide si lasa sa intre viitorul!"- Deepak Chopra

tema:razboi

 

- Napoleon Bonaparte

 

"Avea şi dânsul trei feciori,
Şi i-au plecat toţi trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simţi că mori.

Şi luni trecut-au după luni -
Şi-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Şi mândrii codrului păuni,
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.

Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n ţară
Toţi cei plecaţi de astă-vară -
Şi rând pe rând veneau în sat
Şi ieri şi astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.

Şi-ai lui întârziau! Plângând
De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă
Cu ochii zarea măsurând,
Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
Gemea, bătut d-un gând."-George Cosbuc

 

Niciodata sa nu-ti intrerupi inamicul cand face o gresala. Napoleon Bonaparte

 

Razboiul este stiinta ditrugerii.

John Abbott.

 

Inteleptii sunt cei care stiu sa piarda razboaie, ca sa castige pace
Sa iti urmezi viata dupa parerile altora nu este decat o sclavie (Lawana Blackwell)

Tema: capricii