Raspunsuri tematice prin citate, maxime, cugetari

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
Marin Bunget

 

"Septembrie, desfată-mi zorii şi visele purtate în abisul dorului. Îmbracă-mi goliciunea umbrelor calde cu adierea lină a frunzelor purtate de vânt. Îmbată-mi simţurile cu şoapte şi sărută fruntea dimineţilor blânde cu surâsul iubirii din ochii lui. Septembrie, ascunde-mi taina într-un strugure dulce si lasă timpul să-i guste păcatele cu nesaţ…" - Andreea Palasescu

 

Inima de septembrie

Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roşu oferit pe-o tipsie,
Aşa de aprins sunt înlăuntrul meu.

Şoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoţii dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.

Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aş fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Aşa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.

- Alexandru Nicovici -

 

"Fericit acela care poate sta sub acest soare cald de septembrie, care lumineaza toate creaturile, atat atunci cand trudesc, cat si cand se odihnesc, fara a fi lipsite de un sentiment de recunostiinta."- Henry David Thoreau

 

Vara de septembrie - Marin Sorescu
Cu mâna sub cap şi visând
Aflu că e toamna frumoasă
În oraşul acela (acesta)
Dar nu pot să-i văd frunzele încă verzi.
Prefer acest anotimp de visare
„Eşti ca o minune
Pe care mi-a făcut-o cineva cadou.”
Aş fi vrut să spun eu asta.
Nici nu ştii ce inspiraţie zace în tine,
Poezia ta doar că trebuie scrisă, există,
Trebuiesc ochi care s-o vadă
Şi mai ales un suflet, ca o pâlnie …
De crater, gata să te absoarbă …
Să te strecoare înăuntru spre focul care mocneşte …
(„Ţi-am pus puncte, puncte”)
(„Lasă-le acolo, că nici nu ştii
Când ai nevoie de ele”.)
Ai un profil de zeiţă antică,
De zeiţă contemporană,
Venind însă din antichitate – aşa în profil venind,
Să te vadă secolele –
Şi să te prind eu în braţe.
Să nu cazi, în final, şi să-ţi ciobeşti nasul,
Ori să-ţi rupi mâna
Ca ciunga aia. Cuibăreşte-te lângă mine.
Dogoarea ţi-e absolut contemporană,
Sunt contemporan cu dogoarea ta,
Şi toate gesturile tale
Sunt pentru mine, parcă îmi trimit bezele
Confiscând statuia „Să scriu?”
„Scrie, dacă mai poţi”
Eşti foarte bine alcătuită, dăltuită.
Anul acesta toamna va veni la fix oare?

tema: suflet

 

Mintea și sufletul omului nu merg mereu pe aceeași potecă.
Ileana Vulpescu

 

"Sufletul este lecuit când este alături de copii."

- Feodor Dostoievski

 

"Cele mai puternice suflete s-au născut din suferințe, cele mai puternice caractere sunt pline de cicatrici."

~ Khalil Gibran ~

 

"Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse." - Octavian Goga

 

"Cineva poate avea în suflet un cămin dogoritor, și totuși nimeni să nu ajungă nicicând să se așeze lângă el. Trecătorii văd numai un smoc de fum ieșind din cos, și își continuă drumul."
~ Vincent Van Gogh ~

tema: ceaţă

 

Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
Heinrich Heine

 

"Dacă nu poţi să-i convingi, măcar bagă-i în ceaţă." - Georges Brassens

 

"Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor." (W.Shakespeare)

 

"Aflu de la un ţăran (tânărul Bârlea) că, pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numai de soare, ci şi de ceaţă. E o perfectă definiţie a ambiguităţii dionisiace. Iradiant şi nebulos, estival şi tomnatic, dionisiacul nu e, propriu-zis opus apolinicului: e apolinic tulburat, halucinatoriu sau, invers, beţie exaltată solar. Beţia comună nu are nimic de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceaţa." - Andrei Plesu

 

Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa
Nu mai cunoastem drumul catre casa
Suntem usori si ceata e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceata deasa, vai, ce ceata mare.
Unde-i cararea, doamna-nvatatoare?
Sub talpa n-avem nici un drum plutim
Vai, unde-i casa? cum sa nimerim?
Si suntem goi, si ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici intre noi deloc
Si jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceata deasa, vai ce ceata mare,
Oh, azvarliti-ne, voi, o carare.
Nu mai cunoastem drumul catre casa si ceata este deasa, deasa, deasa...

Surasul Hiroshimei - Eugen Jebeleanu

tema noua: seara

 

Seara e o zi brunetă! Girel Barbu

 

"Aerul proaspăt al serii e adierea de vânt care adoarme tăcută în braţele nopţii..." (Umberto Eco)

 

"Visul este cosmogonia unei seri. În fiecare noapte, cel care visează reinventează lumea." - Gaston Bachelard

 

Plăcerea aceasta îi aminteşte gustul serilor de vară într-un oraş adevărat, poate Copenhaga, unde a petrecut cândva două zile.
Acolo noaptea nu se năpusteşte, ci tatonează locul pe îndelete. Vălul înserării se lasă acolo atât de încet, în trei, patru ore, încât seara pare că vrea să atingă zorii zilei.
Amos Oz

 

"Stelelor ce scapără în seară nu li-i teamă licurici să pară."

~ Rabindranath Tagore ~

tema: licurici