Concurs-Cuvinte cu Suflet

Un vis, o boare...
N-as putea spune cand am inceput sa vizez, dar pot spune cand am incetat sa visez, dar mai bine nu vorbesc despre asta pentru ca amintirile o sa ma intristeze si nu vreau sa induc cititorului starea mea. Copilaria mea a fost colorata de visele pe care le fauream pentru ca nu intotdeauna viata era frumoasa pentru o fiinta introvertita ca mine, fratii mai mari ma necajeau, imi rupeau papusile pe care le faceam din carpe vechi carora le desenam cu creionul ochii si gura, iar parul il faceam din matase de porumb. Tare mult iubebeam papusile acelea care erau creatia mea, izvorate din suletul meu obidit de copil sarac care nu avea mai nimic decat dreptul sa viseze. Si visam.....
Asta n-a putut sa-mi ia nimeni, niciodata!
Cand am mai crescut visam cu ochii deschisi, mergand pe drum sau citind o carte. Cadeam intr-o stare vecina cu transa, dar Doamne, ce bine imi era, ce fericire sa pot visa in pace, sa-mi imaginez ca traiesc in alta lume, fara lacrimi, fara durere,doar BUCURIE.
Bucuria imi inunda sufletul de copil de copil chinuit cand eram lasata sa visez. Asta era visul meu, sa fiu lasata sa visez.
Cartile imi inspirau cele mai mule vise, ma visam eroina, frumoasa, viteaza, indragostita, dar trezirea era destul amara cand tot ce era fumos disparea din jurul meu lasand loc realitatii crude. Eu cred ca darul de-a visa ne este dat de Dumnezeu pentru a ne proteja de ce este rau si urat in lume.
Acum nu mai pot sa visez, dar emotiile traite atunci n-am sa le pot uita vreodata!

mariasamoila16 id 22139758

 

Doar un vis..
Stii sentimentul cand te trezesti dimineata dintr-un vis frumos si.. realizezi ca a fost doar un vis? Oricat ai incerca sa adormi inapoi si oricate scenarii si continuari ai face.. un vis tot un vis ramane. De cate ori mi-am dorit ca visul sa fie real, de cate cate ori chiar am crezut ca e.. Am pierdut o persoana foarte draga acum ceva timp, iar visele in care aparea erau singurele care imi alinau sufletul, si totul parea atat de real, totul era asa cum ar trebui sa fie. Dar odata cu venirea zorilor, razele de soare spulbera fantasmele noptii asemenea cetei, asemenea fumului. Mult timp asta era realitatea care o doream, cea din vis. Dar cu trecerea anilor te maturizezi si realizezi ca un vis tot un vis ramane.. Poti doar sa fii recunoscator pentru persoanele care le-ai cunoscut, pentru simplul fapt ca ti-au imbogatit viata, pentru ca ti-au ghidat pasii, pentru ca te-au alinat in vremuri de restriste, pentru ca au fost langa tine si te-au iubit asa cum si tu le-ai iubit la randu-ti. Niciodata sa nu amani un "Te iubesc", un "Multumesc", un sarut, un zambet, o vorba calda si o imbratisare, caci nu se stie daca vei mai avea ocazia. Chiar daca sunt doar vise, fac parte din viata noastra si ne permit chiar si pentru cateva clipe sa ne aducem aminte de cei dragi noua, sa rememoram momentele frumoase petrecute alaturi de ei si mesajul care vor sa ni-l transmita, acela ca va fi bine si ca de undeva de sus au grija de noi si ne pazesc. Nu inceta sa visezi..

user:loredana041190 id:43326342

 

Un vis, o viata

Vis de vară, vis frumos
Vis cu lacrimi, vis duios
Eşti visul ce în fiecare noapte
Îmi spune cu mii de şoapte
Că te vreu, că te doresc
Dar în data-mi amintesc
Că mereu îmi dai speranţă
Şi îmi spui cu siguranţă
Că tot ce-i rău va dispărea
Tristeţea, plânsul şi durerea
Eşti cel mai frumos vis al meu
Şi te voi iubi mereu
Însă mai visez şi altceva
Să ajung departe...undeva
Lumea în lung şi-n lat
Mi-ar plăcea să o străbat
Să văd oamenii şi case
Munţi cu păduri întunecoase
Mări şi văi adânci
Câmpii, dealuri şi stânci
Şi visez să fie numai bunătate
În loc de-atâta răutate
Să fie numai oameni blânzi
În loc de oameni răi şi cruzi
Să nu mai existe discriminare
Să fim toţi de-o culoare
Să nu mai fie razboi
Şi să ne-nţelegem între noi
Să trăim în pace
Aşa cum tuturor ne place
Visez să am doi copilaşi
Dulci ca nişte îngeraşi
Sufletul să mi-l aline
Şi să am numai zile pline
De zâmbete şi bucurii
De glas dulce de copii
Şi alături de tine iubite
Să se-ndeplinească cele dorite
Vis de vară, vis frumos
Vis cu lacrimi, vis duios

User: thefallingangel13
ID: 24487955

 

Bun gasit prieteni dragi! Am ajuns inca o data la partea cea mai ingrata a concursului, aceea in care trebuie sa aleg castigatori. Pentru mine fiecare dintre cei ce au avut curajul sa participe, este un castigator! A castigat respectul meu, poate si a celor care au citit , a castigat un gand bun, si o imensa simpatie! Poate va intrebati cum aleg pe cei care castiga..cum desemnez locul 1 sau 2...ei bine...o sa va spun secretul...citesc fiecare text cu ochii...apoi las sufletul sa aleaga...acolo unde regasesc bucati rupte cu bucurie uneori..cu durere alteori din ceea ce inseamna viata ...inima...traire...amintire...tresar si aleg castigatorul! Acestea fiind spuse iata si topul din aceasta saptamana:

​

Felicit din toata inima pe toti cei care au participat! Nu e usor sa scoti la lumina ganduri...vise...spaime...dorinte....Stiu asta..si e un motiv in plus sa apreciez si sa ma bucur pentru fiecare participare! Va multumesc!

Premiile vor sosi in cursul zilelor de azi, maine si poimaine! O postare in care sa confirmati primirea lor este necesara!


Pentru urmatoarea saptamana a concursului mi-a fost destul de greu sa aleg o tema...aveam cateva in minte..dar...exista un dar....si nu stiam ce anume ....pana aseara...Ceva din ce-am citit in postarile voastre a produs declicul si fara urma de indoiala am ales tema! Aceasta este:

​

Calator in timp

​

Fiecare dintre noi am pornit in calatoria vietii fara amintiri...fara temeri..fara regrete...Pe parcurs am adunat din fiecare cate putin...sau mult....am zambit ..am ras..am plans...am regretat sau ne-am bucurat de alegerile noastre...de cararea pe care ne-am indreptat pasii...de viata pe care am ales sa o traim! Si totusi.....nu stiu voi...dar eu am in suflet lucruri pe care le-as fi vrut altfel.....imi doresc sa fi soptit mai curand un ,,iarta-ma’’ si sa pot lua inapoi un ,,te iubesc ‘’ spus prea devreme....imi doresc sa pot sa ma intorc undeva in timp si sa incerc sa fac altfel unele lucruri..nu pentru ca le-as face mai bine...ci pentru ca la momentul respectiv am gandit poate prea putin...sau poate prea mult...si am pierdut din vedere padurea..privind copacii!

​

Daca ati putea calatori in timp, dragii mei, ce v-ati dori sa schimbati....ce v-ati dori sa puteti trai inca o data....ce cuvinte ati sti sa le spuneti acum...mai mult decat atunci....pe cine ati cauta...si cui ati darui inca o imbratisare....care calatorie si in ce epoca a existentei voastre v-ati dori sa o puteti primi....si mai ales...credeti ca sufletul vostru ar inflori mai mult ....mai frumos...mai intens...daca ati primi aceasta calatorie magica?​

​

Lasati-va gandurile ....temerile...regretele...dorintele sa se astearna ...si nu uitati...,,avem timp pentru toate’’!

Succes si inspiratie!​

 

Confirm primirea premiilor. Multumesc!!! Felicitari tuturor participantilor!

 

Si eu confirm. Multumesc din suflet si felicitari tuturor!!

 

Felicitari castigatorilor, mai ales Loredanei si lui Ingerik, pentru postarea plina de sinceritate si suflet. Cu adevarat vise devenite o frumoasa realitate.

 

Multumesc pentru premii, confirm primirea. Felicitari Sirena11 pentru topic si tuturor participantilor!

Multumesc!

 

Fratele (calator in timp)

Ce tema interesanta...!

Am primit cu ceva vreme in urma o prezentare powerpoint superba, despre viata, in care acest drum al fiecaruia dintre noi era comparat cu mersul unui tren care face nenumarate statii, iar la acele opriri lasam uneori pe cineva drag sa coboare, altor persoane necunoscute li se permite urcarea, iar destinatia finala este undeva in timp...
"Trenul vietii" mele a avut nenumarate statii pe parcurs, unele frumoase, unele interesante, in unele am lasat pe cate cineva drag, in altele am primit cu bratele deschide noi persoane, dar a fost si sper sa mai fie un traseu care a meritat sa fie facut, mai ales ca pot spune, cu modestie, ca l-am cam facut si pe la clasa intai, iar "nasul" nu a avut de profitat de pe urma mea. Nu sunt adepta lui! Au existat unele statii la care, o clipa de ezitare a fost suficienta pentru ca usile trenului prea grabit, sa se inchida si sa-si continue drumul imprevizibil...
Daca as putea calatori vreodata in timp, mi-ar placea sa fiu barbat, iar trenul pe care l-as lua ar fi unul spre secolul al XVIII-lea, revenind apoi usor inspre prezent. Prima statie speciala la care as cobori ar fi seara inaugurala a concertului "Imperialul" al lui Ludwig van Beethoven, la Viena, unde muzica mi-ar picura stropi de incantare in suflet la fel ca si astazi, avand in plus farmecul momentului. Apoi, as lua trenul in sens invers si nu dupa multa vreme as cobori la Paris, unde mi-ar placea sa fiu invitat in inalta societate la un bal unde sa dansez toata noaptea pe valsurile lui Chopin. Aflat inca sub vraja minunatei seri, as lua apoi trenul spre Moscova, unde sa am norocul sa pot participa la debutul baletului "Lacul lebedelor", incantat si vrajit de muzica si dans si unde poate sa am onoarea sa-l vad pe inegalabilul Ceaikovski.
In final, statia cea mai importanta, un adevarat "nod feroviar" as putea spune, ar fi undeva pe la jumatatea secolului al XX-lea, unde as cobori din tren ca frate al mamei mele. Bineinteles ca as fi fratele mai mic, acel fratior de care din pacate nu a avut parte si pe care si l-a dorit cu atata ardoare si care, din pricina razboiului, s-a nascut mort. Le-as sterge astfel lacrimile amare varsate atunci atat de ea cat si de parintii ei. Suferinta lipsei unui frate sau a unei surori a compensat-o facand ca noi sa fim doi si-i multumesc pentru asta.
De ce mi-as dori sa fi putut fi fratele mamei mele? Oh, cate motive minunate ar fi...! In primul rand mi-ar fi placut sa am si acei parinti (bunicii), greu incercati, scapati din genocidul armean si ajunsi pe meleagurile acestei minunate tari. Eu nu m-as fi nascut in Bucuresti ca mama mea, ci in minunatul oras Piatra Neamt unde parintii au fost obligati sa se retraga dupa o noua palma data de viata, nationalizarea. Acolo m-as fi nascut, in timpul razboiului, dar tot as fi vrut sa vin pe lume in acea minunata familie...As fi vrut sa fiu si eu partas la graiul vorbit in familie, sa ma rasfat si sa impart cu mama din specilitatile traditionale facute in casa, sa ma duc la lectii de pian cu ea, avand-o de profesoara pe fata mai mica a lui Calistrat Hogas, Sidonia Hogas. As fi vrut sa-i fiu partas la piesele de teatru jucate in franceza si romana, impreuna cu surorile Serban (i-au fost ca niste surori), in cotetul nou de brad al porcilor care inca nu avea locatari, sa fi luat si eu lectii de franceza cu madame Suzette si sa chicotim in timpul lectiilor dintr-un motiv numai noua cunoscut...; as fi vrut sa ma dau iarna cu saniuta cu ea pe dealul Lalu si sa ne batem cu bulgari de zapada pana inghetam de tot, sa merg cu ea la colindat, sa fiu mandru de ea, ca premianta, sa pot desena impreuna cu ea unele tablouri didactice care au ramas pe peretii liceului Hogas (nu stiu daca azi mai exista); mi-ar fi placut sa-l gasim impreuna pe Mos Misu, un pisic amarat peste care cadea apa dintr-un burlan, si sa-l ducem acasa si cat ne-am mai fi jucat cu el... Mi-ar fi placut sa ma dau si eu huta-huta pe perdelele de dantela din sufragerie si, mai ales, sa le decupam impreuna ca sa facem rochite la papusi. Cu siguranta nu mi-ar fi placut sa impartim admonestarea de dupa. Mi-ar fi placut sa ma plimb cu ea cu plutele pe Bistrita, sa urcam Ceahlaul in fiecare sambata cu prietenii nostri; mi-ar fi placut sa fiu cu dominsoara Hogas si cu mama cand au sadit cele doua nuci imense in fata casei scriitorului, nuci din care astazi au rasarit doi pomi falnici dintr-un trunchi comun, cu niste fructe imense. Apoi, dupa liceu, mi-ar fi placut sa-i fiu alaturi sa ma bucur pentru reusita ei cu brio la litere. Mi-ar fi placut sa fim impreuna sa-l audiem la cursuri pe Tudor Vianu, pe George Calinescu, Lipatti si multi altii, sa mananc si eu la cantina studenteasca cu ea, impreuna si cu "generatia de aur " a teatrului si conservatorului romanesc...Mi-ar fi placut sa pot sa-i alung foamea din stomac si frigul din oase (din lipsa unui palton), fiind studenti saraci desi cu bursa republicana; sa fi putut merge cu ea la serile dansante studentesti si sa rupem pingelele caci ii place enorm sa danseze. Apoi sa ma mandresc cu ralizarile ei de dascal, sa ma bucur de propria ei familie frumoasa, sa fi avut si copiii ei un unchi matern...Sunt atat de multe motive pentru care mi-ar fi placut sa-i fiu frate incat putem scrie o carte...Oricum a scris-o ea in locul meu.
Din pacate, timpul nu-l putem da inapoi, dar viata a facut in asa fel ca, desi fiind fata, sa-i fiu alaturi mereu si s-o iubesc asa cum ar fi iubit-o si fratele ei, s-o fac mandra de noi, atat eu cat si fratele meu, sa-i inseninez zilele si sa incercam sa facem putin pentru a mai alina unele dureri, a sterge o lacrima, a mangaia niste maini minunat de frumoase si sfinte dar atinse acum de reumatism, a crea niste momente placute si fericite care sa alunge partile mai dureroase din trecut, a face niste ochi verzi atat de frumosi sa straluceasca de placere cat mai mult timp cu putinta...

Stiu "surioara" mea draga cat ti-am lipsit si iti lipsesc..., dar sunt eu aici pentru tine, iubita mea mama!



veve47

ID: 30437194



(Probabil sunt mai mult de 1500 de cuvinte, nu am rabdare sa le numar, dar nu conteaza, am scris cu multa placere)

 

Exista o mica greseala datorata grabei si anume este vorba de secolu lal XIX-lea pentru aparitia renumitului concert, nasterea maestrului fiind in XVIII, dar cum nu puteam corecta am scris aici.

 

Confirm primirea premiilor. Felicitări Sirena11 pentru frumoasele subiecte pe care ne ademenești să le abordăm, deasemenea tuturor participanților și câștigătorilor! O seară minunată și baftă în continuare!

Multumesc frumos!

 

Calator prin gandurile mele..

Calator in timp, calator printre stele
As vrea sa ma intorc la greselile mele.
Cuvinte zise, cuvinte aruncate..
Suflete ranite, suflete indignate.
Si uite asa multe s-au schimbat
Dar..cu toate astea, m-au incurajat.
Cu totii suntem oameni si putem gresi,
Insa doar asa vom putea sti
Deosebirea dintre rau si bine
Deosebirea intre un prieten si intre o iubire.
Cine cu adevarat ne este prieten,
Pentru cine suntem ca si..oxigen..
Cine ne iarta si cine ne iubeste,
Cine nu prea si cine ne dezamageste.
Niciodata nu e prea tarziu sa reparam o greseala
Ori, chiar poate..sa scoatem o iubire la iveala..

Iubitul meu drag, iti zic imi pare rau,
Pentru tot ce-am gresit, pentru tot ce-am zis rau.
Imi doresc sa stii ca te iubesc nespus,
Si ca nimic nu as schimba
Caci esti tot ce imi doresc, si doar tu esti esti iubirea mea.
Trecutul e trecut si avem viitorul in fata,
Asa ca haideti sa traim prezentul cu pofta de viata!
Fiecare moment sa il savuram din plin
Si cu fiecare anotimp mai inteligenti sa fim.

 

Zburând pe aripile copilărie

Călător în timp...De ce? Pentru că deși nu regret nimic din ce-am făcut în viață, regret tot ce n-am făcut. Regret că ziua nu este mai lungă, pentru că 24 de ore parcă nu-mi ajung... Mi-ar plăcea cu ajutorul mașinii timpului să fac un salt în anii copilăriei. Să-l mai am pe bunicul meu alături, să-mi petrec vacanțele pe prispa din fața casei și să mănânc harbuz cu pâine proaspăt scoasă din cuptorul de lut. Să văd cum trece autobuzul către următorul sat și să fug repede la poartă, să-l aștept pe tataia meu când vine de la oraș și să-i sar în brațe, apoi cu nerăbdare să caut bomboanele de mentă pe care cu siguranță n-a uitat să le cumpere. Apoi să mergem la fân, iar când soarele arzător arată aproape ora 12, să ne adunăm la umbra mălinului și să mâncăm laolaltă din bucatele gătite cu atâta drag și dăruire de mamaia mea. Poate dacă această călătorie ar fi posibilă nu m-aș mai supăra pe tataia atunci când îmi spunea: ”furnicuța mea, hai la prășit”, căci... deși nu-mi plăcea, cu fiecare gest de-al său m-a învățat câte o lecție, pe care nicicând nu o voi uita. M-aș întoarce în timp doar ca să-i mai spun odată: ”sărut-mâna” și să-i fiu altături în ultima sa zi, căci deși sunt sigură că știa, n-am mai apucat să-i zic cât de mult îl iubesc și îl apreciez. Și cum doar eu eram ”cofetăreasa lui”, i-aș mai face un tort cu frișcă dulce-acrișoară, cu zmeura adunată de pe rugul din spatele casei, iar pentru o pată de mireasmă și culoare câteva frunzulițe de mentă din tufa de sub bulgărele de zăpadă, ahh ce copăcel minunat! Dar până aceste călătorii vor fi la îndemâna mea nu pot decât să mă amăgesc sperând și încercând să fac tot ceea ce-mi doresc cu adevărat, inclusiv ”corectând” greșelile imediat ce le ”comit”.

User: -ingerik-
Id: 24973338

 

Bun gasit prieteni dragi!A fost o saptamana agitata, care a ridicat adrenalina unora dintre noi pana la cer , o saptamana frumoasa de altfel! Intai o sa felicit pe cei care sunt in top 1000! A fost o lupta ,,pe viata si pe moarte’’ dar cat de dulce victoria! Bravo celor care au participat la top, indiferent daca au ramas in el sau nu!
Acum sa trecem la lucrurile ce ne intereseaza pe noi, si anume concursul. Desi au fost putine postari...au avut atata suflet in ele, atata frumos, incat au compensat orice altceva!
Celor care au avut curajul, puterea, placerea de a calatori in timp si de a ne impartasi drumul lor, le multumesc! Mi-au facut zilele mai frumoase, iar unele din ele mi-au smuls lacrimi de emotia aducerilor-aminte! Felicitari!

Acestea fiind spuse iata clasamentul :



​

Premiile vor sosi in cursul zilelor de maine, poimaine si luni! O postare in care sa confirmati primirea lor este necesara!

Saptamana care urmeaza, este una speciala, una care ne aminteste de radacini, de strabuni, de locuri si oameni, de povesti spuse de bunici, de traditii si datini! Urmeaza ziua Romaniei si a tuturor romanilor, urmeaza ziua in care fiecare suflet de roman, pe orice meleaguri s-ar afla, scoate din coltul sufletului un petec de tricolor imaginar si fredoneaza macar un vers din Desteapta-te Romane! Romanii au ajuns in toate colturile lumii...manati de nevoi, de pasiune sau de spiritul aventurii! Oriunde au ajuns, orice s-a intamplat in viata lor, oricat de bine le-a fost sau le este in patria adoptiva, cuvantul ACASA inseamna intotdeauna Romania! Acasa este locul amintirilor, locul visurilor, locul copilariei si locul unde pamantul ne cheama, ne sopteste si ne picura in vene un sentiment care nu are corespondent in nici o limba : dorul! Tema saptamanii 29 nov-5 dec 2014 este urmatoarea:
Acasa este Romania !
​

Asadar dragii mei prieteni va invit in saptamana ce urmeaza sa ne aduceti amintiri ....doruri..traditii...locuri...intamplari....calatorii...sa imprastiati cu ajutorul tastelor, cuvinte din care sa razbata copilaria...adolescenta...tineretea..maturitatea....romanului din voi! Fie ca sunteti oameni care au strabatut lumea intocandu-va mereu ACASA, fie ca ati plecat pentru a incerca o viata mai buna....fie ca ati ramas ACASA ...daca aveti un crampei de romanism si vreti sa-l cunoastem...o nostalgie in suflet din vremea copilariei...si a povestilor la gura sobei spuse de batranii satului....va astept aici unde ACASA inseamna Romania! Impartasiti cu noi ganduri din suflet, povesti, despre Romania strabunicilor nostri, despre Romania oamenilor buni si destepti, despre Romania copiilor , despre Romania datinilor seculare, despre Romania noastra a tuturor!

Succes si inspiratie!
​

 

Confirm primirea premiilor. Felicitări participanților/câștigătorilor! Tema din această săptămână este una specială, sper să avem parte de cât mai multe povestioare. O seară specială tuturor!

 

Acasa pentru mine inseamna Romania!
Transilvania-locul in care m-am nascut,locul in care traiesc.
Acest loc al misterelor,al povestilor cu vampiri si varcolaci,al legendelor purtate pe buzele bunicilor,din generatie in generatie.
Aceste povesti,unele inspirate din realitate,altele dintr-o minte ingenioasa,m-au facut,mica fiind,sa joc in lumea mea imaginara de copil,rolul unei luptatoare care inlantuia si biruia balaurii cu doua capete si zmeii cei rai.
Prima poveste cu Dracula mi-a alimentat imaginatia,caci speram sa fiu vre-o stra-stra-stra....stra-nepoata de care nimeni nu mai stie ...iar din umbra aveam datoria sa salvez lumea de spiritele ce bantuiau noaptea...singura mea problema era chiar...noaptea...ma temeam de intuneric(inca ma tem ).Dar ca sa nu ma lungesc cu vorba,trecand peste multe alte acte de ,,eroism,, voi povesti despre ,,blestemul aurului,, -cel putin asa era vorba bunicilor.
Deoarece bunicii locuiesc in Rosia Montana,zona miniera,bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte),fiind ocnas,ne povestea seara...pana puneam la copt cativa cartofi pe jar de lemn de brad....tot felul de ,,povestioare,, ale mineritului. Dar una singura a bagat frica in mine si cred ca asta este motivul pentru care am retinut-o :
,,Abia se rupea soarele de cer si isi ducea raza la culcare,cand umbra padurii acoperea pe un sfert sudoarea fruntii mele,ce crezi ca mi-s dat sa vad?
O faptura ciudata in straie albe ...abia daca atingea pamantul.Cand umbra padurii acoperea pe jumatate propria-mi frunte....faptura prinse chip.Era o frumoasa mireasa ce-si stergea chipul de lacrimi si canta un cantec de jale.
Cand umbra padurii acoperea tot tinutul....faptura disparu.
Povestea spune ca acolo unde apare mireasa,se gaseste aur.,,
Eh...sa mai spun ca dupa aceste spuse...am ,,convins-o,, pe sora mea sa ne jucam de-a minerul si mireasa? )
Pot povestii multe despre copilarie,dar asta este o alta poveste....
De-a lungul timpului,viata m-a purtat prin multe locuri,de la vecinii nostrii din Ungaria pana mai departe in plin desert si soare....mi-au placut si imi plac vacantele si deplasarile in locuri ce nu le-am mai vizitat....dar....
Unde gasesc campuri inflorite si freamatul padurii,apa de izvor... bauta din pumn....atat de rece... ce tasneste de sub un bolovan la poalele muntilor ?
Unde gasesc linistea adusa in suflet de trilul inviorator al pasarilor?
Unde gasesc vointa oamenilor de a se ajuta intre ei....in unele locuri inca mai exista asa numita ,,claca,, unde se aduna mai multi vecini si lucreaza la unul dintre ei(de obicei la cosit sau la adunat fanul campului),apoi cand au terminat,merg la altul si la altul si tot asa pana ce toti clacasii si-au terminat munca...?
Unde gasesc iarna colindatori cu mic cu mare,cu veselie in glas si clinchet de clopotei vestind Nasterea Pruncului, din casa in casa?....ah,ce sa mai zic de mirosul cozonacului proaspat scos din cuptor
Unde acestea si multe altele...daca nu aici...in tara mea si a ta! ROMANIA.

Multa intelepciune,sanatate si caldura in suflet de Ziua Nationala a Romaniei! 1 Decembrie 1918-2014

ID: 3999719
User: _Chihuahua_

 

Multumesc pentru premiu, am primit cadourile si felicitari tuturor, este o rubrica minunata, cum deja am mai spus-o.

 

Dor de Romania mea

"Gradina Maicii Domnului". Da, asa este denumita Romania si cum n-ar pute fi...?! Ajunge sa o strabati in lung si in lat, sa-i gusti roadele, sa-i folosesti resursele si mai ales sa-i admiri peisajele si poti spune ca esti in Rai. Multi au dorit si inca doresc sa ne ia gradina cu tot frumosul din ea, dar depinde numai de noi cum vom sti s-o protejam. Strabunii au aparat-o cu pretul vietii si datoria noastra este aceeasi, daca nu pentru noi, pentru "umasii urmasilor vostri, in veacul vecilor...", vorba lui Stefan cel Mare, domnul nostru mare si sfant. Si cata istorie exista...
Acasa...Pentru multi dintre noi inseamna casa parinteasca, pentru altii nu inseaman decat un orfelinat, pentru batranii abandonati un azil, pentru oamenii strazii un canal, iar pentru cei plecati din tara acasa are semnificatia cea mai profunda, caci doar cand nu mai ai ceva ce-ti este drag, atunci ii intelegi valoarea si poate pretuiesti cum trebuie acel ceva.
"Acasa" pentru mine inseamna casa parinteasca cu familia mea frumoasa cu care m-a harazit Dumnezeu, oaza mea de liniste si pace sufleteasca. "Acasa" inseamna atunci cand deschizi usa casei si stii ca doi ochi verzi minunati si plini de caldura ai mamei iti zambesc, apoi doi ochi caprui pe care din pacate nu mai am cum sa-i mai vad, ai tatei, plini de bunatate iti zambesc, iar alti doi ochi caprui frumosi, jucausi si amuzanti, ai fratelui, iti zambesc, dar care si ei acum sunt plecati peste mari si tari..."Acasa" insemnau mesele in familie cu micile certuri obisnuite intre mine si fratele meu legate de cine pune sau strange masa; inseamnau prajiturile facute cu mama de sarbatori sau cu alte ocazii; inseamna joaca din fata blocului cu prietenii; "ceaiurile dansante" cu minunatii mei colegi de scoala; inseamnau dascalii deosebiti pe care i-am avut in scoala si facultate; inseamnau vacantele incantatoare petrecute la Piatra Neamt cu prietenii nostri dragi de acolo si toate nebuniile pe care le faceam...Sa va povestesc cate ceva...
Inainte ca trenul sa intre in frumoasa gara de munte, cu izul ei aparte care ma emotioneaza de fiecare data cand o vad si cu mirosul de cetina aferent, exista o bariera care pe vremuri avea un canton. La acel canton lucra o doamna mai in etate de care m-am legat sufleteste si careia ii tineam companie aproape toata ziua. Aveam vreo 10 ani. In fata cantonului, pana la sine, era un teren viran care pentru mine stiti ce reprezenta? Era ferma mea imaginara, unde aveam gaini si tot felul de lucruri si asa ma jucam copil fiind, mai mult cu imaginatia. Asa ca acum intelegeti pasiunea mea pentru acest joc, da?! Ei, in timp ce eu stateam cu acea doamna si o "asistam" cand tinea fanionul la trecerea vreunui tren, ce vad trecand prin fata ochilor? Fratele meu, cocotat pe tampoanele unui vagon, pleca la plimbare...Doamna l-a admonestat dar nici ca i-a pasat; noi i-am salutat trenul care pleca spre Savinesti si, culmea, l-am si intampinat la revenire...Inconstienta copilariei... El avea 11 ani. Noi doi am dat dovada de "imaginatie" la ghidusii inca de mici. Asa am facut si cand am plecat pe munte singuri la cules de coacaze cica, eu 6 si respectiv 7 ani, cu un copil de la bloc (el de 14 ani), de mama a fost mai mult decat ingrozita pana ne-a revazut, ea plecand ulterior dupa noi pe munte unde s-a intalnit cu ciobanul care ne vazuse si-i spusese ca sunt si ursi pe acolo (pot spune ca a fost "cireasa de pe tort")...; apoi ne mai jucam la podul de peste Bistrita cea mareata, strabateam singuri drumul prin padure care ne ducea la strand; in zilele de targ era o incantare pentru noi caci acasa nu aveam asa ceva... si cate si mai cate; biblioteca orasului era locul unde eram toata ziua si unde puteai sa faci o groaza de lucruri frumoase, dar cel mai mult acel oras minunat insemna pentru mine inghetata pe bat pe care o cumparam de la un vanzator stradal care avea un carucior cu un recipient din aluminiu din acela pentru colectarea laptelui si de unde scotea minunea de inghetata. Imaginea mea de suflet este a Ceahlaului care, in zilele senine, se vede chiar si din oras, de pe treptele magazinului Unic. Tot timpul ma uitam sa-l vad caci nu am avut sansa sa urc pe el. Apoi "acasa" erau si taberele minunate in care ne lua mama si astfel am colindat acest taram de vis denumit Romania si am invatat sa-i iubim si sa-i apreciem farmecul si frumusetile.
"Acasa" insemna mersul la colindat de sarbatori, pe la prieteni, cu fratele meu si cat era de frumos... Simteam cu adevarat sarbatorile si ei, prietenii, ne asteptau cu drag caci aveam un repertoriu intreg invatat de la mama (ce tristi au fost cand la 14 ani nu am mai vrut sa merg de rusine si cat de rau imi pare acum...); "acasa" insemna bradul impodobit cu cadourile de sub el aparute toate asa, de nicaieri, peste noapte...Ar fi multe de povestit ce inseamna pentru mine "acasa"...
Romania este totusi casa noastra a tuturor cu bune si rele, pe care trebuie mai ales s-o respectam, s-o iubim si s-o ingrijim. Imi este dor de acea "acasa" din copilarie, cand valorile morale erau respectate, tara nu era ravasita de maini distructive, cand mergeam linistiti si in siguranta pe strada, viata culturala si reperele ei erau pretuite la adevarata lor valoare, cand politetea era ceva obisnuit, moralitatea era o notiune cu greutate, unde multe erau asa cum ar trebui sa fie...Erau si lucruri de care nu doresc sa-mi amintesc si vreau sa iau numai partea plina a paharului si da, mi-e dor de acea Romanie.
Astazi, cu toata sinceritatea, "acasa" pentru mine ar putea sa insemne si un alt loc..., pentru ca am avut norocul sa vad si altceva si implicit sa fac o comparatie, iar Romania mea de suflet o s-o port mereu in inima, este ceva ce nimeni nu-mi poate lua si da, imi va lipsi cu siguranta si-mi va fi dor de ea daca ar fi sa fiu departe vreodata de "ACASA MEA".

veve47
ID: 30437194

 

Colinde, colinde

Frumoasa ai fost copilarie si frumoasa vei ramane in amintirile mele!
Chiar daca s-au scurs cateva decenii, vie este inca in mintea mea, acea seara de Ajun, cand pentru prima data am plecat la colindat impreuna cu fratele meu, mai mare cu 3 ani.
Ziua se ingana cu noaptea, albul imaculat al zapezii, ce imbracase satul, stralucea si lumina totul in jur. Umbrele cenusii ale copacilor, gatiti cu turturi de argint, se tarau de-a lungul potecii facute de la casa pana la poarta.
Aveam 6 ani si jumatate. Mama ma imbracase cu seriozitate pentru a dat piept cu gerul naprasnic ce musca fara mila tot ce intalnea: ciorapei si manusi de lana, caciula groasa, fular, palton si ghetute proaspat unse cu grasime pentru a nu se lipi zapada de ele. Imi pregatise o traistuta din in, cu o baiera dintr-un cordon pe care-l trecusem pe dupa gat. Pentru siguranta, ca sa nu pun covrigii pe langa, imi cususe o parte din gura traistutei direct de pieptul paltonasului.
Plini de voie buna si nerabdatori am pornit amandoi spre Caminul cultural, unde se adunau toti copiii satului. Acolo, doi lautari, unul cu acordeonul si celalalt cu vioara, ne-au distrat cu cateva sarbe si hore romanesti. Cu mic, cu mare ne-am prins in vartejul dansului popular, topaind si chiuind, fiecare in felul lui.
La ora fixata, 6 seara, toata ceata de colindatori, bine organizata si condusa de cativa copii mai mari, in chiote si urale a pornit pe drumul troienit catre capatul satului, la vale. Ma miscam cu greu, alunecam, cadeam, dar plina de zapada ma ridicam, cu vointa de fier, si imi continuam drumul alaturi de ceilalti. Cantam cu totii:
" Foaie verde portocala,
Noi suntem copii de scoala
Si-am plecat sa colindam,
Pe la case sa uram".
Toata zarva noastra ii atentiona pe sateni sa se pregateasca si sa iasa la poarta pentru a imparti fiecare ce avea.
Gerul se intetea, zapada scartaia sub zecile de picioare, dar nimic nu ne putea opri din entuziasmul nostru.
La capatul satului s-a dat startul la colindat. Ne opream din poarta-n poarta si strigam:
" Buna seara, la Mos Ajun
Ne dati, ori nu ne dati?"
si gazdele, la lumina felinarelor cu gaz, ne intampinau zambitoare si cu caldura.
Incet, incet, traistuta mea se ingreuna: covrigi, mere, nuci. Cu fata rosie, cu promoroaca pe sprancene, incercam cu greu sa ma tin de card. La un moment dat m-am pierdut de fratele meu, dar dusa de valul colindatorilor am ajuns exact in fata casei mele.
Cu traista plina de bunatati, sleita de puteri, dar fericita si incantata de primul meu colind, m-am aruncat in bratele mamei. Acela a fost de-abia inceputul, au urmat alte colinde si alte obiceiuri la care participam anual.
Dupa ani, cand si eu, la randul meu am devenit mama, am vazut in ochii fiului meu, aceesi sclipire si fericire, ori de cate ori pleca la colindat, cu Sorcova sau Plugusorul. Am realizat cu mandrie, cate obiceiuri si traditii minunate are acest popor, obiceiuri transmise din mosi-stramosi pana in zilele noastre.

-colonelu-
id; 23716782

 

Confirm premiul. Multumesc. Si felicitari participantilor!