Concurs-Cuvinte cu Suflet

Inca o data va spun , bun gasit dragi prieteni! Saptamana ce tocmai se incheie a fost una deosebita! Am primit si retrait in suflete minunea zilei de Mos Nicolae, am daruit sau am primit am zambit sau am lacrimat ne-am rugat sau am incercat sa ne impotrivim unui destin nedrept....Atat de multa bucurie ati adus in sufletul meu cu gandurile voastre....incat pot spune astazi, nu numai ca sunt mai bogata, dar pot spune cu tarie, ca DA mai exista OAMENI, mai exista BINE printre noi! Si pentru acest minunat dar, primit atunci cand poate aveam uriasa nevoie de el , VA MULTUMESC!
Mi-a fost extraordinar de greu sa alcatuiesc un ,,podium’’ in seara aceasta...mi-a fost greu pentru ca fiecare postare in parte a fos scrisa din suflet, cu suflet! Dar, concursul este concurs si a fost nevoie de castigatori. Sa-i vedem asadar:

Locul I>>>_Chihuahua_ si - ingerik-​

Locul II >>>veve47 si –colonelu-​

Locul III>>>thefallingangel13 si lorentonton​

Exista o mentiune speciala astazi,un produs surpriza pentru cristina9400 , careia doresc sa-I spun doar atat: nu exista cuvinte mai frumoase decat cele care vin din sufletul tau!

Premiile vor sosi in cursul zilelor de maine ,poimaine si luni! O postare in care sa confirmati primirea lor este necesara! Multumesc!
In preajma sarbatorilor lunii Decembrie ,nu stiu daca voua vi se intampla acelasi lucru, dar in sufletul meu se produc mici seisme, ma scufund in amintiri si visez cu ochii deschisi la oamenii mei dragi! Recunosc si nu mi-e rusine, ca eram intr-un impas astazi, in ceea ce priveste tema saptamanii urmatoare..Nimic nu mi se parea potrivit, tot ce –mi trecea prin cap, mi se parea cumva..prea simplu...Apoi...am stiut..Mi-am amintit de lucrurile minunate din copilaria mea...dar mai ales de oamenii senzationali care mi-au fost alaturi! Si m-a cuprins un dor urias de bunicul meu....Am inchis ochii si l-am revazut zambind...cu barba alba..rezemat in baston, cu umerii acoperiti de zapada , astepandu-ma sa ies de la scoala....mana mea mica in palma lui batatorita de munca isi gasea liniste si caldura, in timp ce gura-mi nu tacea, povestindu-i cu patos cum am auzit eu ca au dat lupii in marginea satului si sigur pandesc pe langa scoala , pentru ca, nu-i asa, copiii sunt mici si usor de inhatat! El zambea si ma asculta atent si-mi spunea: n-avea tu grija, eu te astept aici in fiecare seara si uite ce fier mi-am pus la baston...special pentru lupii aceia..iar mie mi se parea ca nu mai e nimeni ca mine de protejata si iubita...Mi-am mai amintit dragii mei , cum bunicul meu mesterea un mic capastru si facea din berbec un ponei pentru mine....sau cum imi facea culcus in fan si-mi aducea nuci si pere mirosind a iarba uscata...mi-am amintit cum facea un foc mic pentru mine....ca sa-mi coaca cartofi in jar....si cat de bine-mi era in culcusul din fan , mancand cartofi din coaja, fara sa-mi pese de faptul ca nu m-am spalat pe maini sau ca cine stie ce microbi s-au infiltrat in coaja plina de cenusa...Mi-am aminit toate astea si multe altele..si mi-am dat seama ca mi-e atata de dor de EL, de bunicul meu, incat ma doare! Mi-e dor cumplit de el si cred ca mai ales mi-e dor sa simt iubirea aceea uriasa...pentru ca da, nu-mi amintesc sa ma fi simtit vreodata mai iubita si mai protejata ca atunci!

Tema saptamanii 13-19 decembrie este asadar:

Mi-e Dor...mi-e dor de....


Daca aveti in sufletul vostru o persoana draga de care va este dor, daca simtiti un gol pe care uneori nu stiti cu ce sa-l acoperiti, daca uneori ramaneti cu ochii privind in gol,incercand sa vedeti cu ochii mintii oameni si locuri, daca mergand pe strada tresariti si sunteti gata sa alergati razand in bratele cuiva ...daca inainte de a adormi va rugati sa primiti macar in vis vizita cuiva...deschideti-va sufletul si impartasiti cu noi bucurii...doruri..ganduri....


Nu exista traducere pentru DOR, dar exista sentimentul...indiferent de emisfera in care locuim....exista lipsa stringenta a cuiva..exista ruga muta uneori cerand cu umilinta acel CEVA care sa suplineasca DORUL! Lasati-va degetele sa alunece peste taste..si sa scrie Dorul ce va umple sufletul!




​

 

Am 42 de ani,firele albe de par au ınceput sa-şi faca placerea de
a ma ınfuria şi ca sa le ascund dau din cand ın cand cu o
vopsea.Cicatricile facute pe drumul vietii dau semnalul
ımbatranetii,de fel nu folosesc machiajul dar are şi el o ''
bunatate '' de a ascunde .De mic copil am tot ascuns cate
ceva,nu am avut voie sa-mi spun nici placerea dar nici
durerea.Dorul de a ma simti ın largul meu ıl port ınca de pe
atunci. Nicaieri nu m-am simtit aşa cum mi-aş fii dorit decat
alaturi de bunici.Imi aduc aminte cand am fost luata de unde
m-a lasat soarta(aşa sa-i zicem) de unchiul meu şi m-a dus la
bunici.Aveam 6 ani,am locuit cu ei doi ani de zile,bunicul meu
mi-a fost primul ınvatator,eu cu el am ınvatat sa scriu şi sa
citesc,sa fiu bun,sa ajut nevoiaşul,sa nu ranesc şi multe
altele,dar la lectii nu m-a ajutat,daca aveam o nelamurire acasa
nu aveam voie sa-l ıntreb ci ın clasa,nu-i placea sa se repete,va
spun drept ca nici mie nu-mi place.Tot din cauza dorului
,bunicul,a fost nevoit sa ma aduca ınapoi la soarta, la ınceputul
clasei a doua.De la 8 ani jumate inima mea s-a strans de
durerea dorului de a fi langa bunici,de a manca cu ei
ımpreuna,de a nu-i asculta, catarandu-ma prin cireşi şi vişini
patand tricoul alb ce abea ıl ımbracasem .De a sta ın pragul
casei ascultand ciripitul pasarilor şi adulmecand aroma florilor
ce bunica le dadea mai toata dragostea.Dorul de a cara apa de la
cişmeaua de peste drum.De cand nu sunt am plans şi mi-am
rastignit amintirile ıntr-o viata de amar,am simtit cum frunzele
fug de paşii mei rataciti,cum norii plang doar asupra mea şi de
soare cat m-aş fii rugat nici cea mai mica raza nu mi-a
aruncat-o.Am nevoie de ei ca de aer,aerul ce-l inhalez parca-i
un gaz ce ma sufoca,doar amintirea lor ımi mai da putere sa
arunc gandurile urate.Aş vrea din nou ca inimii sa-i dau aripi
cu care sa pot atinge chiar şi umbra obrajilor lor,sa le simt
ıntelepciunea ,sa nu ma mai simt ıntr-o epava a trairii ,ieşita
dintr-un vis trist.Traiesc mereu aşteptand primavara ıntr-o
iarna lunga cat un veac,traiesc mereu aşteptand salvarea pe
coltul epavei proptita ıntr-o stanca dar semnalizand a se
scufunda.Capitole ıntregi le las ın urma chiar de unele foi au
fost rupte de mana altora,aştept cu nerabdare sa vina ziua ın
care sa pot paşi pe drumurile ce le-am petrecut alaturi de
voi,chiar de nu mai sunteti ın viata,amintirea voastra va trai
atat cat voi trai şi eu.

User: lorentonton Id: 48712570

 

confirm premiul si iti multumesc mult

 

O scrisoare...

Nu mai sunt sigura de nimic in ultima vreme...numai un lucru il pot spune cu siguranta...mi-e dor de tine...mi-e dor de tine si iar mi-e dor de tine. Imi este frica sa o spun cu voce tare, imi este frica sa recunosc acest lucru celorlalti, unii mi-au interzis sa ma mai uit in trecut, dar eu ce sa fac daca imi este dor de tine? Ce sa fac daca imi vine sa plang in fiecare seara cand iau telefonul in mana si as vrea sa te sun sa-ti povestesc ce am facut de-a lungul zilei? Ce sa fac cand imi doresc sa te am alaturi de mine cand merg la cumparaturi? Ce sa fac cand as vrea sa-ti aud sfatul? Cand as vrea sa-ti cer o opinie? Si acum imi aduc aminte ca nu am putut sa-ti sterg numele din telefon...as vrea sa-l am si acum...as vrea sa pot sa te sun...sa te aud, sa-mi spui ca ma iubesti si ca esti alaturi de mine...Ce ma fac cand nu stiu ce sa fac si as vrea sa imi spui tu? Ce sa fac cand am nevoie disperata de un sfat de la tine? Ce sa fac cand as vrea sa ma tii in brate si sa plang fara sa fiu intrebata de ce si tu sa stii de ce plang? Ce sa fac cand simt ca traiesc numai ca sa ajung sa fiu din nou alaturi de tine? Spune-mi...ce sa fac...

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e dor de parul tau, mi-e dor de ochii tai, mi-e dor de bratele tale, mi-e dor de vocea ta, mi-e dor de absolut tot...

Se spune ca odata cu trecerea timpului durerea cedeaza, nu mai este asa de puternica, dar la mine parca este din ce in ce mai puternica, nu pot sa uit, nu pot sa nu mai plang, nu pot sa nu-mi mai fie dor, nu pot sa te las in urma...nu pot, dar nici nu vreau pentru ca tu reprezinti perioada cea mai frumoasa din viata... pentru ca tu esti o parte importanta din mine, pentru ca te iubesc enorm de mult si pentru ca as face orice sa fii din nou in viata mea...dar nu se poate, nu-i asa??? Nu se poate...si imi vine sa turbez de durere, de ciuda, de nervi, de oftica, de ce vrei tu...dar nu mai esti langa mine ca sa-mi spui ce vrei...nu mai esti langa mine...

Mi-e dor de tine si nu stiu ce sa fac ca sa nu-mi mai fie...nu vrei sa-mi spui tu???

User:Cristina9400
Id:46306267

 

Multumesc Sirena11.Confirm primirea premiului

 

Multumesc pentru premiu.

 

Am primit premiul si multumesc si felicitari tuturor pentru cuvintele frumoase asternute.

 

Confirm primirea cadourilor. Multumesc!!!

 

Multumesc frumos! Am primit premiul.

 

Confirm și eu primirea premiilor, mulțumesc! Felicitări și baftă tuturor în continuare!

 

Doi ochi caprui

Mi-e dor...este mult prea putin spus...
Imi lipsesc atat de mult doi ochi caprui, calzi si frumosi...Sunt zece ani de cand nu-i mai pot vedea decat in poze, dar chiar si de acolo inca imi mai transmit caldura sufleteasca pe care mereu am simtit-o. Privirea-i era frumoasa ca a unei flori caci nu degeaba il chema Florin...
Au fost doi ochi ai "sefului de trib", capul familiei, sustinerea noastra morala si materiala neconditionata in tot si toate. Se spune ca semanam si da, asa este si, cand vreau sa-mi mai alin dorul ma uit mai mult in oglinda si... "stam de vorba". Cat imi lipsesti taticul meu drag...
Mi-e dor sa mai vad acei ochi zambind fericiti cand mica fiind, alergam sa ma protejeze de asalturile fratelui meu mai mare care dorea sa ma "scarmene" putin si-i spuneam tatei: "cu viata sa ma aperi...". Cat il mai amuzau chestiile astea... Mi-e dor sa-l mai aud zicandu-mi in gluma: "ce te-ai sculat asa devreme mocofane?", cand ma asezam pe capacul toaletei sa-l vad cum se barbierea; mi-e dor sa-l mai asist, mica fiind, la facutul valizelor cand pleca in delegatii si uneori ma bagam si eu in valiza ca sa ma ia cu el...; mi-e dor sa ma mai apostrofeze la temele de matematica ca nu intelegeam, deoarece el fiind specialist cu doua licente "reale" rezolva mult mai usor ce pentru noi era de nerezolvat (ulterior am inteles cum facea...); mi-e dor sa mai pot merge la mare cu el si fratele meu (mama nu avea voie din cauza tensiunii), unde ne facea toate poftele, mai ales ne lua bautura racoritoare "tabu" pe vremuri, in bazar ne cumpara tot ce doream si, cel mai mult, placerea suprema, erau micii mancati dupa "prajitul" la soare", la "varice", la o terasa de langa plaja. Mi-e dor sa mai citesc in acei ochi cat era de mandru de noi pentru toate realizarile noastre, vazand astfel ca sacrificiile amandurora nu au fost in zadar. Cat mai radeau de fericiti acei doi ochi in clipa cand au tinut nepoata in brate pentru prima data, cand au vazut-o mergand la scoala, dar nu au mai apucat s-o vada intrand si la facultate...
In schimb, ma doare sa-mi amintesc cand acei doi ochi au lacrimat amarnic la pierderea bunicilor si materni si paterni, caci el a considerat mereu ca a avut doua randuri de parinti si reciproca era valabila. Nu as mai vrea sa citesc suferinta ochilor cand, se scula la 2 dimineata ca sa poata cumpara lapte si daca venea putin acasa fiind invinetit de frig, cand se intorcea la coada sacosa ii disparuse cu totul; nu as mai vrea sa-l vad cum suferea de frig in casa lipsita de caldura din cauza restrictiilor vremii...; cum se framanta, tot in acele vremuri, cum sa procure alimente desi financiar putea, nu avea de unde...; nu as mai vrea sa-l vad chinuindu-se profesional atat de mult, din cauza incompetentelor altora si sa caute solutii la aberatiile cerute atunci (eu nu-mi amintesc de taticul meu decat ca avand parul alb- albise de tanar, de stres). Nu as mai vrea sa vad acei ochi suferind vazand munca lui de-o viata distrusa ulterior...Mi se intampla si azi, uneori, sa merg pe strada si sa vad de la distanta un cap "nins" care seamana atat de mult cu al tatei, uneori seamana cineva chiar la mers, la alura generala si grabesc pasul ca poate..., dar nu este...Cand eram mici nu ne rataceam niciodata caci ne uitam mereu dupa un cap alb atat de drag...
Imi este atat de dor de atatea clipe si-mi pare rau ca nu am putut sa fac la randu-mi si mai mult pentru a rasplati atata bunatate, devotament...
Este din nou Craciunul si ma doare ca in loc sa pot vedea acei ochi zambind la cadoul de sub brad, ii duc o coronita de brad si-i povestesc despre luminitele din oras care-i placeau atat de mult...Stiu ca oricum se bucura...de acolo....
Nu era omul vorbelor marete, simteai iubirea din tot ce facea si spunea, si-mi pare atat de rau ca nu i-am spus mai des cat il iubeam, dar o stia...Chiar si de acolo, de departe, simtim cu totii protectia si dragostea lui pentru noi. Mereu am fost "toti pentru unul si unul pentru toti" si chiar daca unul dintre "muschetari" a plecat intr-o foarte lunga calatorie, ceilalti trei il au mereu aproape in inimile si gandurile lor, zi de zi.
Iti multumesc ca ai fost taticul meu si tu esti in continuare aici, cu noi, mereu!
(Este mai scurt decat as fi scris, dar e prea mult pentru mine...)


veve47
ID: 30437194

 

Mi-e dor....in ziua de Craciun....

Imi este greu sa scriu si foarte greu sa vorbesc despre bunicul meu.
Viata lui s-a incheiat cu un colind in seara din Ajunul Craciunului .Pentru el...Mos Craciun nu a venit cu un dar....a venit sa-i ia cel mai frumos dar,viata.
Nu am sa uit niciodata cum mergeam la bunici cu colinda,desi ne despart peste 100 de km....ma urcam in masina...o luam pe mama mea si porneam la drumetie doar ca sa vedem zambetul de pe fata lor si mirarea ca le-am aparut in prag.
Mi-e dor sa-i vad ochii negrii stralucind de bucuria revederii...
Mi-e dor sa-l aud colindand alaturi de noi ,,Deschide usa crestine,, sau ,,O ce veste minunata,,....
Mi-e dor sa-l aud povestindu-mi despre Nasterea Mantuitorului...
Mi-e dor sa-mi cante in frunza de salcam....cat ma chinuiam sa scot si eu ceva sunete din frunza...dar nu ieseau decat ,,mormaieli si guitaturi,, de ne puneam amandoi pe ras...
Mi-e dor de conurile de brad vopsite in lunar de soba...eram pictati pe maini si pe fata de la ele...cand veneau colindatorii noi eram ca doi mascarici
Mi-e dor sa-l mai vad in gradina strangand fanul...indemnand boii sa traga la jug....
Mi-e dor de povestile lui din mina,de florile de mina ce straluceau de-ti luau ochii...
Mi-e dor sa-l aud zicand ca merge sa adune flori de camp pentru ceaiuri...mergeam cu el si-l intrebam mereu :,,bunule...floarea asta la ce-i buna?,, si gasea mereu cate un folos pentru fiecare doar ca sa-mi stampere curiozitatea de copil.
Deci,da,mi-e dor...de cadourile simple de Craciun...pe care nu le mai am...
Odata cu el,a disparut si farmecul Craciunului...nu mai este la fel...oricat de tare sunt,oriunde as merge de Craciun...nimic nu mai este la fel.Nu pot sa ascult o colinda fara sa nu plang,nu pot sa particip la intrunirile de familie pentru ca ma dor prea mult.
De 4 ani...peste cateva zile...5 ani...voi spune inca o data...cat imi este de dor ca de Craciun sa te mai am in fata,sa te imbratisez si sa iti colind....
Un om se loveste de multe greutati in viata caci ,asa e legea firii...am trecut peste altele mult mai grele....dar,sufletul nu poate trece peste aceasta pierdere.Poate prin ceea ce ofer ,ii este lui pomana si poate in seara de Ajun,colinda in cete de Ingeri...,,Deschide usa crestine,,
Sarbatori Fericite!

User: _Chihuahua_
ID: 3999719

 

Mi-dor.....


Dor.... unul dintre cele mai profunde cuvinte ale limbii romane.
Cand spui dor, parca te doare, simti un gol in inima si chiar nu stiu, novice cum sunt, daca l-as putea defini.
Mi-e dor de multe lucruri, mi-e dor de copilarie, mi-e dor de parinti, mi-e dor de prietenii din adolescenta pe care nu i-am mai vazut, mi-e dor de casa parinteasca, de lunca Siretului unde pasteam vaca, iar companie imi tinea intotdeauna o carte pe care o aparam cu pretul vietii de mama care voia sa mi-o rupa deoarece ea considera ca neglijam animalul care ne hranea pe toti. Avea saraca dreptate, dar pentru mine, cartea era un magnet de care nu ma putea dezlipi, era parte din mine si as fi facut orice ca sa por citi. Era, din pacate, singura sursa de informatii, iar eu eram avida dupa informatii, voiam sa stiu, sa descopar, sa traiesc intamplarile din carti alaturi de eroii mei, caci erau ai mei si nu putea nimeni sa mi-i ia.
Mi-e dor de catelul meu, Grivei, care se uita in ochii mei sa-mi citeasca dorintele, care se intrista odata cu mine si se bucura cand eu eram fericita.Mi-e dor de Craciunul copilariei mele, care chiar daca nu-mi aducea decat cateva bombonele sub perna, tot il traiam la intensitate maxima deoarece Craciunul este o sarbatoare magica care te patrunde cu spiritul sau, dar cel mai dor mi-e de locul copilariei mele, car si dupa ce-am vazut multe locuri frumoase din lumea asta, tot mi se pare cel mai frumos loc din lume si am sa-l port in suflet atat timp cat voi respira.
Of, ce dor imi este!

Sarbatori fericite!
Uzer: mariasamoila16

 

Dor

Mi-e dor de copilărie. De acei ani fără griji şi presăraţi numai cu râsete şi bucurii. De orele pierdute în faţa porţii alături de alţi copii, de recreaţiile lungi şi dese când nu făceam decât să ne alergăm prin curtea şcolii, de mâncarea făcută de bunica, de poveştile de la gura sobei.... Mi-e dor sa fiu copil...
Mi-e dor de vorbele calde ale bunicului care m-a ghidat în viaţă şi care m-a facut să înţeleg ce e bine şi ce e rau. Şi că oricât de grea ar fi viaţa trebuie să lupt şi să merg înainte, să nu renunţ niciodată. Să-mi ajut semenii şi să le fiu alături atunci când au nevoie.
Mi-e dor de mâinile aspre şi noduroase ale bunicii, care îmi mângâia uşor părul. De noptile geroase de iarnă când ne strângeam în jurul sobei, iar aromele de cartof copt şi mere cu scorţişoară umpleau casa. Iar bunica ne povestea câte ceva în timp ce întorcea cartofii în cuptor.
Mi-e dor de zilele de vară când stăteam în faţa porţii cu alti copii. Când seara făceam foc şi pe jăratic puneam porumb la copt.
Mi-e dor de nopţile răcoroase de vară când mă întindeam pe iarbă şi ascultam susurul apei şi zgomotul facut de gâze.
Mi-e dor de ploile trecătoare din zilele calde de vară, când mirosul de pământ încins se ridica în aer. Şi de norii trecători ce dezvăluiau uşor un curcubeu ce colora cerul în culori vii.
Mi-e dor de minciunile nevinovate ale părinţilor care încercau să mă convingă că există Moş Crăciun. Şi de multele încercări de a-l prinde pe Moş Nicolae când punea cadouri în ghetuţe. De serile când mergeam să colindăm şi înfruntam frigul cu stoicism.
Mi-e dor de atât de multe persoane şi atât de multe lucruri încât nici nu mi le mai amintesc
"Mi-e dor" cuvinte care nu pot exprima îndeajuns de bine ce simte sufletul.

User: thefallingangel13
ID: 24487955

 

Steluța din inima mea
Multe persoane trec prin viața noastră, unele mai și rămân, pe o parte dintre acestea le cunoaștem mai puțin, iar pe altele le știm de-o viață. Tocmai de aceea m-am decis să vă povestesc despre o persoană care-mi este tare dragă, surioara mea. Draga mea surioară a venit pe lume aproximativ la un an și jumătate după nașterea mea și încă de pe atunci ne-am hotărât să-i încântăm pe părinții noștri cu cântecele noastre. Bineînțeles că la început a fost neîncântător, doar” aa! aa! aa!” toată ziua, dar cu trecerea anilor și cu răbdarea mamei, casa noastră răsuna în preajma Sfintelor sărbători de iarnă de colinde. Ne pregăteam de colindat cu 1 lună înainte și pregăteam lista persoanelor pe care le vom vizita, căutam căciulițele de crăciunițe și în seara de ajun luam la pas orașul pentru a nu lăsa nici măcar o căsuță nepătrunsă de spiritul Crăciunului. Ea era cea mai curajoasă dintr noi, mereu mă împingea de la spate să fac lucruri pe care deși știam că sunt intezise, le făceam. Așa s-a întâmplat și într-o zi când, pedepsite fiind de boacănele făcute, tăticul nostru ne-a pus clopoțelul sus pe dulap. Noi vroiam să repetăm, eram singurele acasă, așa că ne-am hotărât să-l luăm. Fiind încă cam de-o șchioapă, la 5-6 anișori, ne-am construit noi o scară umană, dar n-a ajuns, așa că am pus un scaun pe care m-am suit, apoi surioara în cârca mea, deabea atunci a reușit cumva să ajungă sus pe dulap, de unde nu a mai coborât până la sosirea mamei de la servici, dar asta nu ne-a împiedicat să repetăm. Aventuri ar fi multe de povestit, dar vreau să vă rog ceva, închideți ochii și imaginați-vă: un brad măreț sclipind frenetic, pe crenguțe-i atârnă bomboane și globuri fel de fel, iar steaua-i din vârf cristalul își arată. Sub brad o copilă brunețică cu părul cârlionțat, o rochiță albă cu imprimeuri animate, iar în brațe poartă un ursuleț micuț de pluș, aceea e surioara mea, așteptându-l pe Moș Crăciun și strălucind precum soarele în bătaia luminițelor. Frumusețea, inteligența și sufletu-i bun, mi-au fost alături mereu, chiar și-n acele zile când ne certam, dar acum tânjesc după acele zile. Anii au trecut, iar acum mii de kilometrii ne despart, dar asta nu ne împiedică nici azi, chiar dacă on-line, să-i colindăm pe ai noștri pătrinți. În inima mea a fost de când era cât o buburuză (nici eu nu eram mai mare) și acolo va rămâne până la ultima-mi răsuflare.

User: - ingerik-
Id: 24973338

 

Buna seara si bine v-am gasit dragi prieteni! Inca o saptamana a trecut, zapezile s-au ascuns,iar noi asteptam cu emotie..numaram zilele ramase...facem planuri...visam...zambim..sau pur si simplu suntem epuizati de toate acele lucruri pe care am vrea sa le facem pe ultima suta de metri!In saptamana ce a trecut, v-am oferit o tema sensibila, care a sapat in sufletele voastre, trezind amintiri..nostalgii...Nu e usor sa vorbesti sau sa scrii despre ceva ce-ti arde uneori sufletul , despre cuvinte pe care le-ai asezat si pastrat in cel mai profund colt al fiintei..despre DOR! Am trait odata cu voi fiecare cuvant pe care l-ati daruit, fiecare emotie si fiecare oftat...Va multumesc! Ca de obicei, pentru mine sunteti toti castigatori, iar clasamentul este unul de suflet as putea spune! Am premiat emotia...sentimentul...bucatica de suflet pe care ati rupt-o si ati pus-o in cuvinte !

Asadar iata si castigatorii:

Locul I>>>veve47 si lorentonton​

Locul II >>>_Chihuahua_ si –ingerik-​

Locul III>>>thefallingangel13 si mariasamoila16​

Premiile vor sosi in cursul zilelor de maine ,poimaine si luni! O postare in care sa confirmati primirea lor este necesara!

Saptamana ce va sa urmeze este una speciala...speciala prin ceea ce inseamna, speciala pentru caldura si sentimentele ce ne inunda, speciala pentru fiecare secunda petrecuta langa cei dragi! Nu stiu voi, dar pentru mine emotiile sunt uriase, in fiecare an, iar fiecare zi premergatoare Craciunului, are o semnificatie aparte! De la cumparatul darurilor si ascunderea lor in locuri destul de trasnite incat sa nu le gaseasca viitorii beneficiari, pana la mirosul delicios de prajituri....fripturi...ca sa nu mai spun de miracolul impodobirii bradului....fiecare zi este speciala si fiecare moment este unic....Privesc bradutul atat de cu multa dragoste impodobit....jocurile de lumini multicolore...si-mi amintesc primul meu brad....

​

Cred ca aveam mai putin de 4 ani si-mi amintesc cum mama si surorile mai mari pregateau un brad care mie atunci mi se parea urias....Priveam si din cand in cand, scoteam cate un globulet ocrotindu-l in palmele mele mici...Dar ce mi-a ramas in minte este momentul cand mama a scos din cutie niste lumanarele in forma de bradut...viu colorate...le-a pus in suporti si le-a agatat de cetina verde...ultima dintre ele a fost a mea...am asezat-o cu drag...am facut un pas in spate si am privit miracolul...mama aprindea lumanaricile si toata camera parea desprinsa dintr-o poveste....dintr-un basm minunat ...Este primul Ajun al Craciunului de care-mi amintesc...iar lumina palpaitoare a lumanarilor desenand umbre fantastice pe peretii camerei...o amintire pretioasa!

Este ultima tema din acest concurs, este ultima saptamana cand ne veti incanta cu minunile din sufletul vostru, si m-am gandit sa aleg o tema care sa poata cuprinde macar putin din magia zilelor ce vor veni!

Tema saptamanii 20-26 decembrie este asadar:

Un Craciun de Poveste sau O Poveste de Craciun


Daca ati pastrat in suflet si gand o seara anume de Craciun, o poveste minunata din Noaptea Nasterii Domnului...o intamplare plina de haz sau una plina de iubire, daca vreti sa urati cuiva Craciun Fericit si sa impartasiti o frantura din ceea ce inseamna Craciunul pentru voi, aici este locul unde o puteti face , aici este locul unde vom zambi, vom tresari, vom lacrima sau ne vom bucura odata cu voi!



Va doresc un CRACIUN MAGIC, un Craciun Fericit alaturi de oamenii dragi sufletului vostru, un Craciun asa cum l-ati visat si pana acum nu s-a materializat, va doresc din tot sufletul Fericire, Sanatate, Iubire si Vise Implinite!​

​

 

Nu sunt o persoana care-si etaleaza sufletul dar tu, Sirena, prin felul tau de a fi care se reflecta foarte bine din maniera cum scrii, m-ai determinat s-o fac si sa-mi deschid sufletul. Iti scriu aici aprecierea mea sincera pentru postarea de la concursul de Craciun, postare prin care inca o data imi demonstrezi ca nu m-am inselat in privinta ta si te respect si apreciez cu atat mai mult.
Cat priveste premiul actual este normal sa multumesc (toata lumea o face) si sa-i felicit si pe altii, lucru pe care l-am facut si cand nu am castigat, dar se uita..., si il voi dona ca si pe celelalte primite de la tine vecinilor care au nevoie de el. Intotdeauna am dat cui a avut nevoie si chiar m-am oferit sa cedez din premiul castigat... Am fost sincera cu tine si sper sa nu te superi ca am dat premiile.
Imi pare rau ca se termina acest topic si mi-ar fi placut sa continue mereu, fara premii, saptamanal sa putem povesti despre cate ceva.
Iti doresc un weekend cat mai reusit si spor la treaba ca sania Mosului e pe drum.
Tarta pinkie trimite-o tu cui crezi ca are nevoie, sincer, te rog. Chutney-ul deja este pregatit sa-l livrez.

 

Vreau şi eu sa-ti multumesc Sirena 11 şi sa confirm primirea premiului.Cum suntem ın toiul pregatirilor de sarbatori vreau sa va urez un Craciun Fericit,calduros ,plin de zambete alaturi de cei dragi,cum vorba este ''De sarbatori toate drumurile duc Acasa ''şi eu ma pregatesc de drum,am prea multe emotii şi imaginatie slaba pentru a participa la ultimul concurs(dar nu se ştie) Vreau sa multumesc tuturor care au programat concursuri pe acest forum,m-am simtit foarte bine ın grupul vostru chiar de am ştiut sa raspund sau nu .La Multi Ani ROMANİA !!

 

Draga Sirena11,
Vreau sa iti multumesc pentru cuvintele cu suflet ce le-ai impartasit cu noi,pentru faptul ca ne-ai determinat sa vorbim despre experiente si trairi ce au ramas in sufletele noastre.Iti multumesc din suflet ca datorita tie ..desi mi se rupea sufletul in mii de bucati amintindu-mi de bunicul meu,m-ai facut sa-mi descarc dorul , sa vorbesc despre el si mi-ai deschis inima.Imi pare rau ca se incheie aici acest frumos concurs...dar sper, ca intr-o zi sa ne determini iar sa scriem.
Prin scrierile participantilor,am inteles ca exista si oameni buni,cu suflet,cu trairi,oameni cinstiti si frumosi,oameni care...pentru mine si doar din punctul meu de vedere...i-am crezut pe cale de disparitie....deoarece,asta imi arata viata de zi cu zi.
Referitor la tema concursului...ma tem ca nu am ce povestii,deoarece Craciunul pentru mine inseamna...evadarea din cotidean,nu-l petrec in familie...desi ,poate,asa ar fi firesc....dar eu numesc Craciunul...,,concediu prelungit cu artificii,,.
Acestea fiind spuse,doresc tuturor un Craciun de Poveste si tot binele din lume.

P.S.: ,, Multumesc pentru premiu si sper sa ne,,citim,, cat mai curand.,,

 

Am primit premiul Sirena si-ti multumesc.